termination

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie terminacion < latină terminātiō.

Pronunție

  • AFI: /ˌtɜrmə'neɪʃən/


Substantiv

termination, pl. terminations

  1. terminare, sfârșit, sfârșire
  2. concediere, disponibilizare
  3. încheiere, concluzie, sfârșit
  4. terminație, capăt, limită, extremitate
  5. consecință, rezultat
  6. (lingv.) desinență, terminație; (spec.) sufix
  7. (med.) avort provocat
  8. (fam.) ucidere, eliminare
    The termination of the target will be carried out by an assasin.

Sinonime

  • 1: concluding, ending, finishing, stoping, terminating
  • 3: close, conclusion, end, finale, finish, stop
  • 4: border, edge, end, limit, lip, rim, tip
  • 5: consequence, outcome, result, upshot
  • 6: abortion, induced abortion

Cuvinte derivate

  • extermination
  • terminative

Cuvinte compuse

  • terminative case

Cuvinte apropiate

  • terminate

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.