desinență

română

Etimologie

Din franceză désinence.

Pronunție

  • AFI: /de.si'nen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
desinență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desinență desinențe
Articulat desinența desinențele
Genitiv-Dativ desinenței desinențelor
Vocativ desinență desinențelor
  1. element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (și diateza).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.