verbal

română

Etimologie

Din franceză verbal < latină verbalis.

Pronunție

  • AFI: /ver'bal/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
verbal
Singular Plural
Masculin verbal verbali
Feminin verbală verbale
Neutru verbal verbale
  1. care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral.
  2. care aparține verbului, privitor la verb, de verb.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.