tavă

română

Variante

Etimologie

Din turcă tava. Confer bulgară тава (tava).

Pronunție

  • AFI: /'ta.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
tavă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tavă tăvi
Articulat tava tăvile
Genitiv-Dativ tăvii tăvilor
Vocativ tavă tăvilor
  1. obiect plat de metal, de material plastic, de lemn, având forme și dimensiuni diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă cele necesare pentru servit; tabla, tablă.
  2. vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri.
  3. (reg.) șervețel brodat care se așterne pe o tavă sau ca ornament pe o mobilă.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (reg.) A da pe cineva tavă (sau tava) = a tăbărî asupra cuiva


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.