tabla

română

Etimologie

Din turcă tabla.

Pronunție

  • AFI: /ta'bla/


Substantiv


Declinarea substantivului
tabla
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tabla tablale
Articulat tablaua tablalele
Genitiv-Dativ tablalei tablalelor
Vocativ tabla tablalelor
  1. tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintarii, rahagiii etc.
  2. (reg.) tavă de servit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.