șervețel

română

Etimologie

Din șervet + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /ʃer.ve'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
șervețel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șervețel șervețele
Articulat șervețelul șervețelele
Genitiv-Dativ șervețelului șervețelelor
Vocativ șervețelule șervețelelor
  1. diminutiv al lui șervet.
  2. bucată de pânză sau de hârtie subțire (ușor creponată), care servește la ștersul gurii.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.