swallow

Variante

• (ieșit din uz) swalow, swolow

Etimologie

Din engleza medie swolowen, swolwen, swolȝen, swelwen, swelȝen, care provine din engleza veche swelgan („a înghiți, a absorbi, a incorpora, a îmbiba, a devora”) < proto-germanică *swelganą („a înghiți, a devora”).

Înrudit cu neerlandeză zwelgen, germană schwelgen, suedeză svälja, islandeză svelgja și engleza veche swillan, swilian. Confer și swill.

Substantivul provine din engleza veche (târzie) swelg, care provine din verbul.

Pronunție

• AFI: /'swɒləʊ/ (Anglia)
• AFI: /'swɑloʊ/ (SUA)

Verb

1. a vârî pe gât
2. a consuma, a absorbi
3. a înghiți

   My throat was so sore that I was unable to swallow.

4. (fig.) a înghiți (o minciună), a accepta, a crede
5. (în mod normal urmărit de up) a ocupa, a captiva, a absorbi (atenția etc.)
6. a retracta, a renunța la (o părere etc.)

   To swallow one's opinions.

7. a suporta, a se împăca cu (o situație etc.)

   To swallow an affront or insult.

Vezi și

• dysphagia

Substantiv

swallow, pl. swallows

1. (înv.) abis, genune, hău
2. înghițitură, înghițire, înghițit

   He took the aspirin with a single swallow of water.

Etimologie

Din engleza medie swalwe, care provine din engleza veche swealwe < de origine germanică.

Înrudit cu daneză svale, neerlandeză zwaluw, germană Schwalbe și suedeză svala.

Substantiv

swallow, pl. swallows

1. (ornit.) rândunică
2. (mar.) deschizătură într-un bloc, unde se trece cabluri

Anagrame

• wallows

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary