înghițire
română
Etimologie
Din a înghiți.
Pronunție
- AFI: /ɨn.gi'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înghițire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înghițire | înghițiri |
| Articulat | înghițirea | înghițirile |
| Genitiv-Dativ | înghițirii | înghițirilor |
| Vocativ | înghițire | înghițirilor |
- acțiunea de a înghiți; deglutiție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.