înghițit

Etimologie

Din verbul a înghiți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.giˈʦit/

Substantiv

1. sinonim pentru înghițire.

   Înghițitul unui ac.

Adjectiv

1. introdus în esofag prin înghițire.
2. (p.ext.) mâncat.
3. (p.ext.) absorbit.
4. (fig.) dispărut.
5. (fig.) suportat.
6. (fig.) ascuns.
7. (fig.; despre un sentiment) reprimat.
8. (despre cuvinte, silabe) omis.
9. (despre aer, fum) inhalat.
10. (despre avere) risipit.
11. (despre avere) însușit de altcineva.
12. înconjurat din toate părțile.
13. (despre un text) citit cu repeziciune.
14. (despre manifestări de tristețe, de bucurie) reținut.
15. (fig.) făcut împotriva voinței.

Etimologie

Din înghiți.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru înghiți.

Referințe

• DEX online