însușit

română

Etimologie

Din a însuși.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.su'ʃit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
însușit
Singular Plural
Masculin însușit însușiți
Feminin însușită însușite
Neutru însușit însușite
  1. (înv.) propriu, caracteristic.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.