înghițitură

română

Etimologie

Din a înghiți + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gi.ʦi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
înghițitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înghițitură înghițituri
Articulat înghițitura înghițiturile
Genitiv-Dativ înghițiturii înghițiturilor
Vocativ înghițitură înghițiturilor
  1. înghițire.
  2. (concr.) cantitatea de mâncare sau de băutură care se poate înghiți dintr-o dată.

Expresii

  • (A bea) dintr-o înghițitură = (a bea) sorbind toată băutura dintr-o singură dată


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.