suită

română

Etimologie

Din franceză suite.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
suită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suită suite
Articulat suita suitele
Genitiv-Dativ suitei suitelor
Vocativ suită suitelor
  1. grup de oameni care însoțește un demnitar, un suveran; alai, escortă.
  2. lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare.
  3. fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.).
  4. serie, șir de episoade, de idei etc.
  5. continuitate, înlănțuire.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.