situa
| Vezi și : situă |
română
Etimologie
Din franceză situer.
Pronunție
- AFI: /si.tuˈa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) situa | |
| Infinitiv | a (se) situa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) situez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) situeze |
| Participiu | situat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) a ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; (p.ext.) a lua o anumită atitudine față de o problemă dată; a acționa de pe o anumită poziție.
- (v.tranz.) a așeza într-un anumit loc; a indica, a desemna locul cuiva.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din situa.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru situa.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.