strănepot

română

Etimologie

Din stră- + nepot.

Pronunție

  • AFI: /strə.ne'pot/


Substantiv


Declinarea substantivului
strănepot
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strănepot strănepoți
Articulat strănepotul strănepoții
Genitiv-Dativ strănepotului strănepoților
Vocativ strănepotule strănepoților
  1. copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.