strănepoată

română

Etimologie

Din strănepot.

Pronunție

  • AFI: /strə.ne'po̯a.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
strănepoată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strănepoată strănepoate
Articulat strănepoata strănepoatele
Genitiv-Dativ strănepoatei strănepoatelor
Vocativ strănepoato strănepoatelor
  1. copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.