nepoată
română
Etimologie
Din nepot.
Pronunție
- AFI: /ne'po̯a.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului nepoată | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nepoată | nepoate |
| Articulat | nepoata | nepoatele |
| Genitiv-Dativ | nepoatei | nepoatelor |
| Vocativ | nepoato | nepoatelor |
- persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale.
- (fam.; mai ales la voc.) cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unei tinere sau unui copil.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.