nepot
română
Etimologie
Din latină nepos, nepotis.
Pronunție
- AFI: /neˈpot/
Substantiv
| Declinarea substantivului nepot | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nepot | nepoți |
| Articulat | nepotul | nepoții |
| Genitiv-Dativ | nepotului | nepoților |
| Vocativ | nepotule | nepoților |
- persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale.
- (fam.; mai ales la voc.) cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr sau unui copil.
- (de obicei la pl.) descendent, urmaș.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.