stătător
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /stə.tə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului stătător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | stătător | stătători |
| Feminin | stătătoare | stătătoare |
| Neutru | stătător | stătătoare |
- care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge.
- (înv.:despre oameni) cu locuința statornică; stabil.
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.