splină
română
Etimologie
Din latină splĕnem < greacă σπλήν (splín).
Pronunție
- AFI: /'spli.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului splină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | splină | spline |
| Articulat | splina | splinele |
| Genitiv-Dativ | splinei | splinelor |
| Vocativ | splină, splino | splinelor |
- (anat.) organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc.
- (bot.) (Chrysosplenium altrenifolium) plantă erbacee cu frunze în formă de splină și cu flori galbene-aurii.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
|
|
Locuțiuni
Expresii
- A i se pune cuiva splina =a simți dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc.
Vezi și
Traduceri
organ anatomic
|
|
plantă; floare
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.