splină

română

Etimologie

Din latină splĕnem < greacă σπλήν (splín).

Pronunție

  • AFI: /'spli.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
splină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ splină spline
Articulat splina splinele
Genitiv-Dativ splinei splinelor
Vocativ splină, splino splinelor
  1. (anat.) organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc.
  2. (bot.) (Chrysosplenium altrenifolium) plantă erbacee cu frunze în formă de splină și cu flori galbene-aurii.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • însplina, însplinoșa
  • însplinare, însplinoșare
  • însplinat, însplinoșat
  • splina
  • splinare
  • splinat
  • splinuță

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • A i se pune cuiva splina =a simți dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc.

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.