splinuță
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /spli'nu.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului splinuță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | splinuță | splinuțe |
| Articulat | splinuța | splinuțele |
| Genitiv-Dativ | splinuței | splinuțelor |
| Vocativ | splinuță | splinuțelor |
- (bot.) splină.
- (bot.) (Solidago virgaurea) plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini.
Sinonime
- 1: (bot.) splină
- 2: (bot.) (reg.) mănunchi, splinariță, zmeoaică, floare-boierească, floare-buiacă, vargă-de-aur
Vezi și
- sânziene-de-grădină
- solidago
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
|
|
Traduceri
plantă; floare (Chrysosplenium alternifolium)
|
|
plantă; floare (Solidago virgaurea)
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.