splinuță

română

Etimologie

Din splină + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /spli'nu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
splinuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ splinuță splinuțe
Articulat splinuța splinuțele
Genitiv-Dativ splinuței splinuțelor
Vocativ splinuță splinuțelor
  1. (bot.) splină.
  2. (bot.) (Solidago virgaurea) plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini.

Sinonime

Vezi și

  • sânziene-de-grădină
  • solidago

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.