rinichi
română
Etimologie
Din latină rēnĭcŭlus, diminutivul al lui rēn.
Pronunție
- AFI: /riˈnikʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului rinichi | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rinichi | rinichi |
| Articulat | rinichiul | rinichii |
| Genitiv-Dativ | rinichiului | rinichilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretează și excretează urina și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale.
Sinonime
- (anat.) (înv. și pop.) rărunchi, (prin Ban.) bobric, mămuc, momic, momuc
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
- nefritic
- nefrolog
- nefrologie
- renal
- suprarenal
- urolog
- urologie
Traduceri
organ care excretează urina
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.