spell

Etimologie

Din engleza veche spel, spellian.

Pronunție

• AFI: /spɛl/

Substantiv

spell, pl. spells

1. (ieșit din uz) discurs, vorbire, rostire, cuvântare
2. descântec, descântătură

   He cast a spell to cure warts.

3. farmec, magie

   She was under a spell.

Verb

1. (ieșit din uz) a vorbi

Etimologie

Din franceza veche espel(l)er (astăzi épeler) < proto-germanică *spel- ("a vorbi").

Pronunție

• AFI: /spɛl/

Verb

1. (ieșit din uz) a citi literă cu literă (un cuvânt etc.)
2. (din când în când urmărit de out) a rosti (un cuvânt) literă cu literă, a pronunța (un cuvânt) literă cu literă, a litera
3. (despre un cuvânt) a se scrie; (spec.) a ortografia

   The letters "a", "n" and "d" spell "and".

4. (fig.) a indica, a sugera

   This spells trouble.

5. (fig., urmărit de out) a clarifica

   Please spell it out for me.

Etimologie

Origine necunoscută. Poate din speld.

Substantiv

spell, pl. spells

1. (dialectal) așchie, țeapă

Etimologie

Din engleza medie spelen, care provine din engleza veche spelian.

Verb

1. a înlocui pe cineva (la serviciu)
2. a pune în repaus

   They spelled the horses and rested in the shade of some trees near a brook.

Substantiv

spell, pl. spells

1. tură (de lucru)
2. durată a unui schimb de lucru
3. perioadă de timp, interval
4. repaus, recreație, răgaz
5. (în SUA) un atac (al unei boli)

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary