țeapă

română

Etimologie

Din slavă (veche) čepati. Sau împrumutat din albaneză thep („vârf, punct”) sau un termen de substrat înrudit cu acesta.

Pronunție

  • AFI: /'ʦe̯a.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țeapă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țeapă țepi
Articulat țeapa țepile
Genitiv-Dativ țepii țepilor
Vocativ țeapă țepilor
  1. par lung și ascuțit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); (p.restr.) vârful unui astfel de par.
  2. prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după ce plantele au fost cosite.
  3. ghimpe, așchiuță, spin.
  4. (la pl.) păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.