țăpoi
română
Etimologie
Din țeapă + sufixul -oi.
Pronunție
- AFI: /ʦə'poj/
Substantiv
| Declinarea substantivului țăpoi | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țăpoi | țăpoaie |
| Articulat | țăpoiul | țăpoaiele |
| Genitiv-Dativ | țăpoiului | țăpoaielor |
| Vocativ | țăpoiule | țăpoaielor |
- (reg.) furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc.
- furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit.
- căpriorul de la mijloc la casele tărănești.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.