înțepa

Vezi și : înțepă

română

Etimologie

Din în + țeapă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʦeˈpa/


Verb


Conjugarea verbului
înțepa
Infinitiv a înțepa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 înțep
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să înțepe
Participiu înțepat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit.
  2. (v.intranz. și tranz.) a produce o senzație dureroasă ca de înțepătură.
  3. (v.intranz.) (despre băuturi) a pișca la limbă.
  4. (v.tranz.) (fig.) a face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza.
  5. (v.tranz.) (înv.) a trage în țeapă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din înțepa.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înțepa.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.