incantation

engleză

(English)

Variante

  • encantation

Etimologie

Din engleza medie < latină incantātiō.

Pronunție

  • AFI: /ɪnkan'teɪʃ(ə)n/


Substantiv

incantation, pl. incantations

  1. descântare
  2. incantație, descântec, formulă magică
    She tried to cure him by incantation, since nothing else seemed to work.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • incant
  • incantatory

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din latină incantātiō.

Pronunție

  • AFI: /ɛ̃.kɑ̃.ta.sjɔ̃/


Substantiv

incantation f., incantations pl.

  1. descântare; (spec.) incantație, descântec, formulă magică

Cuvinte derivate

  • incantatoire

Cuvinte apropiate

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.