spată

Etimologie

Din latină spatha.

Pronunție

• AFI: /'spa.tə/

Substantiv

1. piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală.
2. bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă.
3. porțiune a scapulei care susține articulația umărului; (p.ext.) regiunea corespunzătoare a corpului.
4. os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede; (p.ext.) regiunea corespunzătoare a corpului.
5. (reg.) spătarul scaunului.
6. (înv.) sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri.

Anagrame

• pasat
• săpat

Referințe

• DEX '98 via DEX online