silur

Vezi și : Silur, silür

română

Etimologie

Din germană Silur. Confer și latină silūrus.

Pronunție

  • AFI: /si'lur/


Substantiv


Declinarea substantivului
silur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ silur siluri
Articulat silurul silurii
Genitiv-Dativ silurului silurilor
Vocativ silurule silurilor
  1. (bot.) numele a două plante erbacee cu tulpina verticală, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealaltă cu flori albe, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia rostkoviana).

Sinonime

  • Euphrasia stricta și rostkoviana: (bot.) (reg.) buruieniță, buruienuță, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mângâierea-apelor

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din franceză silure < latină silūrus.

Inevitabil din greacă antică σίλουρος (sílouros).

Substantiv


Declinarea substantivului
silur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ silur siluri
Articulat silurul silurii
Genitiv-Dativ silurului silurilor
Vocativ silurule silurilor
  1. (iht.) (Silurus) pește de apă dulce din regiunile calde, care are șase mustăți în jurul gurii.

Cuvinte apropiate

  • siluride
  • siluriforme

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.