siluro

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină silūrus < greacă antică σίλουρος (sílouros).

Pronunție

  • AFI: /si'luro/


Substantiv

siluro m., siluri pl.

  1. (iht.) silurid, silur; (spec.) somn
  2. (mar.) torpilă, torpedo

Sinonime

  • 2: torpedine

Cuvinte derivate

  • silurare

Etimologie

Derivat regresiv din silurare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru silurare.

Referințe




portugheză

(português)

Etimologie

Din latină silūrus < greacă antică σίλουρος (sílouros).

Pronunție

  • AFI: /si'lu.ɾu/


Substantiv

siluro m., siluros pl.

  1. (iht.) silurid, silur; (spec.) somn

Sinonime

  • bagre

Cuvinte apropiate

  • silurídeo

Referințe




spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină silūrus < greacă antică σίλουρος (sílouros).

Pronunție

  • AFI: /si'lu.ɾo/


Substantiv

siluro m., siluros pl.

  1. (iht.) silurid, silur; (spec.) somn
  2. (mar.) torpilă, torpedo

Sinonime

  • 2: torpedo automóvil

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.