sancțiune

română

Etimologie

Din franceză sanction < latină sanctio, sanctionis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
sancțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sancțiune sancțiuni
Articulat sancțiunea sancțiunile
Genitiv-Dativ sancțiunii sancțiunilor
Vocativ sancțiune sancțiunilor
  1. aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie; (p.ext.) confirmare a unui act de către o autoritate sau o instanță superioară celei care l-a emis, pentru a-i da valabilitate.
  2. (p.gener.) aprobare, confirmare; consfințire.
  3. pedeapsă prevăzută de lege pentru cei care încalcă dispozițiile ei; (p.gener.) pedeapsă.
  4. (în dreptul internațional) sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părții care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.