sabat

română

Etimologie

Din franceză sabbat < latină sabbatum.

Pronunție

  • AFI: /sa'bat/


Substantiv


Declinarea substantivului
sabat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sabat sabaturi
Articulat sabatul sabaturile
Genitiv-Dativ sabatului sabaturilor
Vocativ sabatule sabaturilor
  1. ziua de sâmbătă la mozaici și la unii sectanți creștini, reprezentând ultima zi a săptămânii, considerată zi de sărbătoare.
  2. adunare de vrăjitoare care, după credințele evului mediu, avea loc sâmbăta, la miezul nopții, într-un loc singuratic.
  3. (fig.) gălăgie mare produsă de o mulțime zgomotoasă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.