sâmbătă
| Vezi și : sâmbăta |
română
Etimologie
Din latină sambatum, în loc de sabbatum.
Pronunție
- AFI: /'sɨm.bə.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sâmbătă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sâmbătă | sâmbete |
| Articulat | sâmbăta | sâmbetele |
| Genitiv-Dativ | sâmbetei | sâmbetelor |
| Vocativ | sâmbătă, sâmbăto | sâmbetelor |
- a șasea zi a săptămânii.
Cuvinte derivate
- sâmbătaș, sâmbătar
- sâmbecioară
Cuvinte compuse
Expresii
- A se duce pe apa sâmbetei = a se prăpădi; a se pierde
- A purta (sau a ține cuiva) sâmbetele = a dușmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta (cuiva) un gând rău, a căuta să facă rău cuiva
Traduceri
ziua a șasea
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.