rondelă

Variante

• rondea

Etimologie

Din franceză rondelle.

Pronunție

• AFI: /ron'de.lə/

Substantiv

1. piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori fețele profilate, cu întrebuințări diverse.
2. căpăcel în formă de disc din carton subțire, care acoperă alicele într-un cartuș de vânătoare.
3. disc metalic folosit la confecționarea prin batere a monedelor sau a medaliilor.
4. porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâți etc.

Anagrame

• danelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online