regență

română

Etimologie

Din franceză régence.

Pronunție

  • AFI: /re'ʤen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
regență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ regență regențe
Articulat regența regențele
Genitiv-Dativ regenței regențelor
Vocativ regență regențelor
  1. guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh; perioadă cât durează această guvernare: persoanele (sau persoana) care guvernează în această perioadă.
  2. stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul sec. xVIII, caracterizat prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.