referent

română

Etimologie

Din germană Referent < latină referens, referentis.

Pronunție

  • AFI: /re.fe'rent/


Substantiv


Declinarea substantivului
referent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ referent referenți
Articulat referentul referenții
Genitiv-Dativ referentului referenților
Vocativ referentule referenților
  1. specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier.
  2. persoană care face un referat; raportor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.