îndrumare
română
Etimologie
Din a îndruma.
Pronunție
- AFI: /ɨn.dru'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndrumare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndrumare | îndrumări |
| Articulat | îndrumarea | îndrumările |
| Genitiv-Dativ | îndrumării | îndrumărilor |
| Vocativ | îndrumare | îndrumărilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.