receptivitate

română

Etimologie

Din franceză réceptivité.

Pronunție

  • AFI: /re.ʧep.ti.vi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
receptivitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ receptivitate invariabil
Articulat receptivitatea invariabil
Genitiv-Dativ receptivității invariabil
Vocativ receptivitate invariabil
  1. însușirea de a fi receptiv; predispoziție de a primi cu ușurință impresii sau influențe din afară.
  2. capacitatea unui substrat biologic de a suferi influența unui agent exterior.
  3. (med.) predispoziție a organismului de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă), ca urmare a scăderii mijloacelor sale de apărare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.