răculeț
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /rə.ku'leʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului răculeț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răculeț | răculeți |
| Articulat | răculețul | răculeții |
| Genitiv-Dativ | răculețului | răculeților |
| Vocativ | răculețule | răculeților |
- (zool.) răcușor.
- (bot.) (Polygonum bistorta sau Persicaria bistorta) plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative.
Sinonime
- 1: (zool.) răcușor, (rar) răcuț
- 2: (bot.) (reg.) cârligat, cârligățică, cârligel, nodurar, șerpariță, troscot, troscoțel, buruiana-rândunicii, iarba-balaurului, iarba-șarpelui, iarbă-iute, iarbă-roșie, lemn-dulce, moțul-curcanului, rădăcina-șarpelui
Cuvinte apropiate
Vezi și
- dintele-dracului
- iarba-șopârlelor
- iarbă-roșie
- moțul-curcanului
- piperul-bălții
- țâța-fiului
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.