recula

română

Etimologie

Din franceză reculer.

Pronunție

  • AFI: /re.ku'la/


Verb


Conjugarea verbului
recula
Infinitiv a recula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 reculez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să reculeze
Participiu reculat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.