recul

română

Etimologie

Din franceză recul.

Pronunție

  • AFI: /'re.kul/


Substantiv


Declinarea substantivului
recul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recul reculuri
Articulat reculul reculurile
Genitiv-Dativ reculului reculurilor
Vocativ reculule reculurilor
  1. mișcare îndărăt a unui corp solid, produsă pe baza unei forțe de reacție, de mișcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte și care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp.
  2. distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.