curățel

română

Etimologie

Din curat + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /ku.rə'ʦel/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
curățel
Singular Plural
Masculin curățel curăței
Feminin curățea curățele
Neutru curățel curățele
  1. diminutiv al lui curat; destul de curat, îngrijit; (p.ext.) (despre oameni) frumușel, drăguț, simpatic.
  2. lucrat îngrijit; bunicel.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.