rocoțea
română
Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer rocoină.
Pronunție
- AFI: /ro.koˈʦe̯a/
Substantiv
| Declinarea substantivului rocoțea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rocoțea | rocoțele |
| Articulat | rocoțeaua | rocoțelele |
| Genitiv-Dativ | rocoțelei | rocoțelelor |
| Vocativ | rocoțea | rocoțelelor |
- (bot.) (Stellaria graminea) mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe.
Sinonime
Cuvinte apropiate
- rocoină
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.