rocoțea

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer rocoină.

Pronunție

  • AFI: /ro.koˈʦe̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
rocoțea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rocoțea rocoțele
Articulat rocoțeaua rocoțelele
Genitiv-Dativ rocoțelei rocoțelelor
Vocativ rocoțea rocoțelelor
  1. (bot.) (Stellaria graminea) mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe.

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • rocoină


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.