sclipeț
română
Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu sclipi.
Pronunție
- AFI: /skli'peʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului sclipeț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sclipeț | sclipeți |
| Articulat | sclipețul | sclipeții |
| Genitiv-Dativ | sclipețului | sclipeților |
| Vocativ | sclipețule | sclipeților |
- (bot.) (Potentilla erecta) plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, întrebuințată în medicină.
- (bot.; reg.) dumbeț.
Sinonime
- 1: (bot.) (reg.) găinușe (pl.), sclipeței (pl.), scrântitoare, strâmsurea, cinci-degete, iarba-faptului
- 2: (bot.) dumbeț
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare (Potentilla erecta)
|
|
plantă; floare (Teucrium chamaedrys)
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.