prăbuși
română
Etimologie
Din bulgară probusa(se).
Pronunție
- AFI: /prə.bu'ʃi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) prăbuși | |
| Infinitiv | a (se) prăbuși |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) prăbușesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) prăbușească |
| Participiu | prăbușit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. și tranz.) a cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma.
- S-a prăbușit casa pe el.
- (v.refl.) (fig.) a decădea.
- S-a prăbușit un mal.
- (despre ape) a cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt.
- Apa se prăbușește de la înălțime, formând o cascadă.
- (fig.) a lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc).
- S-a prăbușit în prăpastie.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.