doborî

română

Etimologie

Confer a oborî.

Pronunție

  • AFI: /do.bo'rɨ/


Verb


Conjugarea verbului
doborî
Infinitiv a doborî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 dobor
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să doboare
Participiu doborât
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ).
  2. (v.tranz.) a face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat.
  3. (v.tranz.) a face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer.
  4. (v.tranz.) a înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva.
  5. (v.tranz.) (fig.) a nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc.
  6. (v.tranz.) (fig.) a birui, a copleși.
    L-a doborât suferința.
  7. (v.tranz.) (sport) a depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.