oborî

română

Etimologie

Din slavă (veche) oboriti.

Pronunție

  • AFI: /o.bo'rɨ/


Verb


Conjugarea verbului
oborî
Infinitiv a oborî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 obor
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să oboare
Participiu oborât
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; (fig.) a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.