popilnic

română

Variante

Etimologie

Origine incertă. Poate din rădăcina expresivă pop.

Alternativ ar putea fi în legătură cu poloneză kopytnik, sârbocroată kopitnik.

Pronunție

  • AFI: /po'pil.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
popilnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ popilnic popilnici
Articulat popilnicul popilnicii
Genitiv-Dativ popilnicului popilnicilor
Vocativ popilnicule popilnicilor
  1. (bot.) (Asarum europaeum) mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant.

Sinonime

  • (bot.) piperul-lupului, (reg.) ficățea, năjitnică, pipăruș, piperniță, trierei (pl.), tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, lingura-frumoaselor, lingura-popii

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.