ceai

română

Etimologie

Din turcă çay < chineză 茶 (chá). Confer neogreacă τσάι (tsái).

Pronunție

  • AFI: /ʧe̯aj/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceai
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceai invariabil
Articulat ceaiul invariabil
Genitiv-Dativ ceaiului invariabil
Vocativ ceaiule invariabil
  1. (bot.) (Camellia sinensis) arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei băuturi cu efect excitant; (p.rest.) frunzele (uscate ale) acestui arbust.

Vezi și


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
ceai
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceai ceaiuri
Articulat ceaiul ceaiurile
Genitiv-Dativ ceaiului ceaiurilor
Vocativ ceaiule ceaiurilor
  1. (de obicei urmat de determinări care arată felul) băutură obținută prin macerația, infuzia sau decocția frunzelor de ceai sau a unor plante medicinale.
    Ceai verde.
    Ceai presat.
  2. reuniune între prieteni, în cursul după-amiezii, la care se servește ceai sau diferite gustări și se dansează.
  3. timpul, masa (de dimineață) la care se bea ceaiul.

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.