popic

română

Variante

Etimologie

Din pop + sufixul -ic.

Pronunție

  • AFI: /'po.pik/


Substantiv


Declinarea substantivului
popic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ popic popice
Articulat popicul popicele
Genitiv-Dativ popicului popicelor
Vocativ popicule popicelor
  1. (la pl.) joc distractiv la care se folosesc nouă bucăți de lemn cilindrice, fasonate la strung și așezate într-o anumită ordine, jucătorii urmărindrăstoarne cât mai multe dintre ele de la distanță, cu o bilă mare de lemn aruncată pe un jgheab; (și la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului.
  2. (la pl.) popicărie.
  3. piesă mică de lemn folosită ca proptea în construcția tunelurilor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.