strung

română

Etimologie

Din slavă (veche) strungŭ.

Pronunție

  • AFI: /strung/


Substantiv


Declinarea substantivului
strung
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strung strunguri
Articulat strungul strungurile
Genitiv-Dativ strungului strungurilor
Vocativ strungule strungurilor
  1. mașină-unealtă cu ajutorul căreia se execută operația de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimțuire etc. prin așchiere a unei piese.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.